Despre Starea de Urgență | Pe lung

Odată cu declararea pandemiei de Covid-19 la data de 11.03.2020, tot mai multe dintre statele Uniunii Europene au recurs la măsura declarării pe teritoriul național a stării de urgență și a instituirii unor măsuri mai restrictive în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului.

Legislația din România prevede regimul stării de urgență prin dispozițiile O.U.G. nr. 1/1999, an în care România s-a confruntat cu singura situație de declarare a stării de urgență din istoria modernă prin tensiunile create de către minerii din Valea Jiului.

Mai mult, instituirea stării de urgență este prevăzută de către legea fundamentală, la art. 93 din Constituția României care prevede că Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Pe toată durata stării de urgență, Parlamentul României este obligat să funcționeze.

Din definiția dată prin art. 3 al OUG nr. 1/1999, înțelegem că starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:

1. a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
2. b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

Or, este lesne de înțeles că în contextul actual al apariției riscului major de îmbolnăvire cu virusul COVID-19 a unui număr semnificativ din rândul cetățenilor României și raportat la rapiditatea răspândirii acestuia și a asimptomatologiei pacienților, instituirea stării de urgență este necesară pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea consecințelor pe care coronavirsului o poate avea asupra sănătății cetățenilor și a funcționării, în condiții de normalitate, a statului român.

Deși pe durata stării de urgență, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, sunt interzise totusi:

1. a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
2. b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
3. c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;
4. d) restrângerea accesului liber la justiţie.

 

Aspecte importante de avut în vedere la instituirea Stării de Urgență | Ce se întâmplă la instituirea Stării de Urgență?

 

Starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul – ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate. În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.

 

Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

1. a) motivele care au impus instituirea stării;
2. b) zona În care se instituie;
3. c) perioada pentru care se instituie;

c1) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;

1. d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;
2. e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
3. f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

La instituirea stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale trec în competenţa autorităţilor militare şi a altor autorităţi publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgenţă. Cu toate acestea, autoritățile civile ale administrației publice vor continua să își exercite atribuțiile care nu au fost transferate autorităților militare.

Totodată, pe întreaga perioadă a stării de urgență, autoritățile civile ale adminnistrației publice sunt obligate să acorde sprijin autorităților militare.

Pe perioada stării de urgență, conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi au obligaţia de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării.

Mai mult, conducătorii autorităţilor publice, ai celorlalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice au obligaţia să respecte şi să aplice toate măsurile stabilite prin OUG nr. 1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite.

 

Întrucât legiutorul prevede două motive limitative pentru care poate fi instituită starea de urgență [art.3 lit. a) și b)], în funcție de acestea din urmă distingem și între competențe, responsabilități și măsuri ce se pot dispune pentru fiecare dintre cele două situații, astfel:

1. În ipoteza în care instituirea stării de urgență este bazată pe existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale, coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administraţiei şi Internelor. În aceste condiții, Poliția Comunitară poate fi militarizată, în totalitate sau numai în anumite unităţi administrativ-teritoriale, desfăşurându-şi activitatea în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar Ministerul Apărării Naţionale sprijină forţele Ministerului Administraţiei şi Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în limitele şi condiţiile stabilite de acesta.

Pe durata stării de urgență instituită în baza art. 3 lit.(a), se pot dispune următoarele măsuri:

1. a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;
2. b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicaţiilor, produselor, resurselor şi infrastructurii pentru nevoile forţelor destinate apărării;
3. c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
4. d) rechiziţionarea de bunuri, potrivit legii.

 

1. În ipoteza în care starea de urgență este instituită având la bază iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre, gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru. Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.

 

Pentru aplicarea măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de urgență, autoritățile militare precum și celelalte autorități publice au următoarele atribuţii şi răspunderi:

1. a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;
2. b) să dispună depunerea temporară, la organele de poliţie de pe raza judeţului sau a municipiului Bucureşti, a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit, urmând ca la încetarea măsurii excepţionale acestea să fie înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;
3. c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
4. d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
5. e) să efectueze razii;
6. f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice,a manifestaţiilor sau marşurilor;
7. g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justifică;
8. h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
9. i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass – media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
10. j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
11. k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
12. l) să asigure paza militară a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune şi de televiziune publice, a operatorilor economici care deţin capacităţi de importanţă strategică la nivel naţional, precum şi a obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;
13. m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
14. n) să emită ordonanţe militare sau ordine, după caz;
15. o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute.

În funcţie de situaţia operativă concretă, pe timpul stării de urgenţă, instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale pot concentra rezervişti pentru instruire şi îndeplinirea unor misiuni sau pot chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public. Durata îndeplinirii îndatoririlor militare ale cetăţenilor poate fi prelungită de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în limitele prevăzute de legea sa organică.

 

Durata și încetarea Stării De Urgență

La nivelul României, starea de urgență poate fi decretată pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, în funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării de urgență şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.

Încetarea stării de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire. În cazul înlăturării situaţiilor de pericol, înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret, cu încuviinţarea prealabilă a Parlamentului.

 

Sancțiuni

Nerespectarea măsurilor stabilite prin instituirea stării de urgență, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

În cazul în care, pe durata stării de urgenţă sunt săvârșite infracţiuni contra siguranţei statului şi infracţiuni contra păcii şi omenirii, cercetarea şi judecarea acestora intră în competenţa parchetelor şi instanţelor civile sau militare, conform Codului de procedură penală.

 

Mic, Ilie și Asociații SPARL | Darian Legal